Între nesfârşit

Mă joc cu senzaţii

Virile, facile, uşor inutile. 

Subtile emoţii îşi fâlfâie aripi

De fluture bezmetic şi prost

Captiv în odaia ticsită 

De lumânări colorate şi vii,

Îmbâcsită de fum

De ţigară de foi cu aromă de scrum.

 

Oprit între staţii,

Un tren cu uşi ferecate, sterile

Îşi schimbă năprasnic vagoanele-n harpii.

Subjug trecător anagnost

Să-mi spună povestea ursită

Ca pentru iele, ca pentru stihii.

Cu păcatele-n sân

Burduşesc iar rucsacul, pregătită de drum.

Pustnic la malul marii

As fi vrut sa ma uit pe fundul marii

Printre alge sa ma uit

Sa uit de meduze

Sa ma uit

Pierdut

As fi vrut sa ma pierd printre nori

Deasupra tuturor sa ma pierd

Urma sa-ti pierd

Sa ma pierd

Uitat

Hopa-Mitica

Zdrobeste-mi ideile intre doua iluzii

Intre trei pahare cu vin

Soarbe-mi stropul de ratiune ramas

Striveste-mi senzatiile sub teava de esapament

Sub roata tocita din spate

Arunca-mi spectrul sfartecat inutil.

In Purgatoriu

Ma impiedic de proprii mei demoni.

Incerc sa-i ignor,

incerc sa-i ucid,

incerc sa-i inteleg…

vorbesc toti pe limba mea

moarta.

Imi amestec sangele cu noroi si cu crini

ofiliti.

Imi tin ochii larg deschisi

ca sa nu mai vad nimic.

Nimic nu ma va mai aduce inapoi.

Nici macar el.

Imi ascut unghiile de otel.

Ma gatesc cu panglici putrede.

Acum ma placi?