Aș vrea să-ți spun ceva.
Doar că de fiecare dată când îți spun,
Auzi doar propria ta voce murmurând
O amintire rea.
Așa că nu-ți mai spun.
Dar tu auzi continuu în tăcerea mea
Cum urlă trauma, durerea, neputința
De-a mă vedea acum.
Aș vrea să pot să stau.
Dar eu cred în iubire, empatie, acceptare
Și tu mă judeci pentru-a mea chemare.
Te pup și îți spun: “Ciao!”
No comments:
Post a Comment